Din nou in "The Economist"

In ciclul despre lichele, vroiam astazi sa continui cu o intrare dedicata lui Victor Ponta. Intre timp am gasit in versiunea online a lui The Economist articolul Hiccups on the road to EU membership. Pe moment ma scuteste sa spun mai multe; cel putin pentru cei ce au auzit recent opiniile "experte" ale susnumitului.

In Romania, the upper house of parliament, the Senate, last week rejected a law that would have created a powerful new national anti-corruption department with the power to investigate legislators.

Then this week a parliamentary committee in the lower house, the Chamber of Deputies, rejected a request by the justice minister, Monica Macovei, to approve search warrants on a town house and country mansion bought cheaply by a former prime minister, Adrian Nastase. In a striking example of Romania's remaining distance from European ideas about conflict of interest, Mr Nastase himself chaired the committee. One of the ?big fish? now under investigation for corruption, he is due to be interviewed by prosecutors on February 16th (he denies all wrongdoing).

The Romanian authorities lost both votes because their supporters were absent. 24 members of the Senate stayed away; in Mr Nastase's committee, one key government supporter was ill; another, mysteriously, claimed a pressing engagement moments before the vote.

These are setbacks illustrating the weakness of Romania's government in giving its anti-corruption efforts teeth; they are not yet disasters. Foreign embassies, and an alliance of eight anti-corruption pressure groups, are urging the government to step up its political support for the new law, and for the thorough investigation of Mr Nastase.

An EU mission, including the Commission's secretary-general, José Manuel Barroso, and the enlargement commissioner, Olli Rehn, will visit the Balkans this week and chivvy the applicants further. That usually helps concentrate minds on adopting western norms, albeit belatedly and even superficially. But what happens once they are in?

Halate albe cu buzunare largi

Noile discutii despre reforma sistemului de sanatate aduc destul de des in fata microfoanelor diversi medici, adesea cu titluri si functii importante, afirmind pe un ton patetic, ca nu se poate arunca cu murdarie in intreaga profesiune medicala, ca cei care iau spaga, sau mai rau cei care conditioneaza actul medical de primirea unei plati, sint doar exceptii, rare si deplorabile, majoritatea medicilor sint niste eroi care se sacrifica complet atruist pentru binele pacientilor.

Cit dispret! Cit cinism! Cu siguranta acesti indivizi se adreseaza acelei parti sanatose a polulatiei care nici macar pentru o adeverinta nu au intrat intr-o clinica sau intr-un spital, si care au avut noroc de parinti, bunici care s-au sfirsit la adinci bratrineti cu demnitate dupa o scurta suferinta in patul de acasa.

Caci noi ceilalti cum sa ii credem. Oare citi cardiaci au intrat in fibrilatie macinati de grija daca ce au dat a fost destul, o fi fost prea putin, ori prea mult. Daca o sa se simta domnul profesor universitar jignit? Sau poate o sa-i credem noi oameni obisnuiti carora ni s-a intimplat sa avem parinti, unchi, matusi, internati la Fundeni, aici stiu din proprie experienta cum stau lucrurile, dar poate fi oricare alt spital, care stim deja cum se portioneaza pe zile si asistente bancnotele. Cum intri intr-un spital grija se muta de la starea sanatate la chestiuni mai simple. Oare cit trebuie sa-i dai ca sa-ti schimbe cearceaful, sau ca sa se poarte putin mai omenos? Cit este tariful la seful de sectie ca sa te puna intr-o rezerva? Cit ia profesorul ca sa te bage in seama.

In fapt regula este ca medicii iau spaga si conditioneaza tratamentul. Cel mai adesea nu o fac direct, dar cum altfel se cheama faptul ca dupa ce le strecori plicul in buzunar imediat lucrurile merg mai repede. In aceasta masa de oportunisti, care capuseaza sistemul sanitar in interes propriu, sistem care in starea curenta le este foarte profitabil, sint si citiva medici carora chiar le pasa, care incearca sa ajute si dezinteresati. Acestia sint insa exceptiile. Acei putini care salveaza onoarea profesiei.