sâmbătă, mai 19, 2007

NU

Fara nici o ezitare NU.

luni, septembrie 18, 2006

De acord

Horatiu Pepine in Codidianul despre Mostenirea nefasta a lui Brucan.

duminică, aprilie 09, 2006

Basescu securist? Da, pina la proba contrarie

Fara acces complet la arhive raspunsul nu avem cum sa il stim exact. In schimb adevarul operativ, ipoteza de lucru curenta, este ca da. Circumstantele trecutului si mai ales conduita prezenta nu fac decit sa intareasca aceasta ipoteza.

A crede altceva nu inseamna decit credulitate. Evenimentele de la CNSAS, coniventa cu trogloditii de la SRI, ne dau tot dreptul sa dam un raspuns afimativ la intrebarea din titlu. Daca nu este asa, proba contrara, "the burden of proof", trebuie sa o faca de aici inainte Basescu si ai sai consilieri. Respectul pentru ratiune si o minima morala nu permit alta concluzie.


P.S.
Chiar in ziua in care la CNSAS a avut loc lovitura de teatru cu alegerea lui Turianu in locul lui Ticu Dumitrescu, La Radio Guerrilla la emisiunea lui Carol Sebastian l-am auzit, cu surprindere si regret, pe Traian Ungureanu absolvindu-i de ori ce vina pe Basescu si PD si rasturnind vina asupra lui Tariceanu si PNL. Intr-o forma mai nuantata a facut-o si in comentariul de a doua zi din Cotidianul.

Pentru un comentator cu afinitati conservatoare, pentru care intodeauna adevarurile fundamentale se releva in mod clar de o maniera cristalina, iar dilemele nu dovedesc decit ambiguite morala, mi se pare cam prea multa gimnastica intelectuala aici. Tot in mod surprinzator, si cu argumente si stilistica mai putin convingatoare decit cea cu care ne-am obisnuit, Traian Ungureanu a mai sarit in apararea lui Basescu si in chestiunea condamnarii comunismului si asta inca de acum un an cind demersul a fost prima data initiat. Poate ca Traian Ungureanu stie lucruri pe care noi, civilii de rind, nu le stim. Ceva ce ne-ar ilumina in mod instantaneu si automat ar completa golurie din inlantuirea logica a argumentelor.

vineri, februarie 17, 2006

Din nou in "The Economist"

In ciclul despre lichele, vroiam astazi sa continui cu o intrare dedicata lui Victor Ponta. Intre timp am gasit in versiunea online a lui The Economist articolul Hiccups on the road to EU membership. Pe moment ma scuteste sa spun mai multe; cel putin pentru cei ce au auzit recent opiniile "experte" ale susnumitului.


In Romania, the upper house of parliament, the Senate, last week rejected a law that would have created a powerful new national anti-corruption department with the power to investigate legislators.

Then this week a parliamentary committee in the lower house, the Chamber of Deputies, rejected a request by the justice minister, Monica Macovei, to approve search warrants on a town house and country mansion bought cheaply by a former prime minister, Adrian Nastase. In a striking example of Romania's remaining distance from European ideas about conflict of interest, Mr Nastase himself chaired the committee. One of the ?big fish? now under investigation for corruption, he is due to be interviewed by prosecutors on February 16th (he denies all wrongdoing).

The Romanian authorities lost both votes because their supporters were absent. 24 members of the Senate stayed away; in Mr Nastase's committee, one key government supporter was ill; another, mysteriously, claimed a pressing engagement moments before the vote.

These are setbacks illustrating the weakness of Romania's government in giving its anti-corruption efforts teeth; they are not yet disasters. Foreign embassies, and an alliance of eight anti-corruption pressure groups, are urging the government to step up its political support for the new law, and for the thorough investigation of Mr Nastase.

An EU mission, including the Commission's secretary-general, José Manuel Barroso, and the enlargement commissioner, Olli Rehn, will visit the Balkans this week and chivvy the applicants further. That usually helps concentrate minds on adopting western norms, albeit belatedly and even superficially. But what happens once they are in?

miercuri, februarie 15, 2006

Halate albe cu buzunare largi

Noile discutii despre reforma sistemului de sanatate aduc destul de des in fata microfoanelor diversi medici, adesea cu titluri si functii importante, afirmind pe un ton patetic, ca nu se poate arunca cu murdarie in intreaga profesiune medicala, ca cei care iau spaga, sau mai rau cei care conditioneaza actul medical de primirea unei plati, sint doar exceptii, rare si deplorabile, majoritatea medicilor sint niste eroi care se sacrifica complet atruist pentru binele pacientilor.

Cit dispret! Cit cinism! Cu siguranta acesti indivizi se adreseaza acelei parti sanatose a polulatiei care nici macar pentru o adeverinta nu au intrat intr-o clinica sau intr-un spital, si care au avut noroc de parinti, bunici care s-au sfirsit la adinci bratrineti cu demnitate dupa o scurta suferinta in patul de acasa.

Caci noi ceilalti cum sa ii credem. Oare citi cardiaci au intrat in fibrilatie macinati de grija daca ce au dat a fost destul, o fi fost prea putin, ori prea mult. Daca o sa se simta domnul profesor universitar jignit? Sau poate o sa-i credem noi oameni obisnuiti carora ni s-a intimplat sa avem parinti, unchi, matusi, internati la Fundeni, aici stiu din proprie experienta cum stau lucrurile, dar poate fi oricare alt spital, care stim deja cum se portioneaza pe zile si asistente bancnotele. Cum intri intr-un spital grija se muta de la starea sanatate la chestiuni mai simple. Oare cit trebuie sa-i dai ca sa-ti schimbe cearceaful, sau ca sa se poarte putin mai omenos? Cit este tariful la seful de sectie ca sa te puna intr-o rezerva? Cit ia profesorul ca sa te bage in seama.

In fapt regula este ca medicii iau spaga si conditioneaza tratamentul. Cel mai adesea nu o fac direct, dar cum altfel se cheama faptul ca dupa ce le strecori plicul in buzunar imediat lucrurile merg mai repede. In aceasta masa de oportunisti, care capuseaza sistemul sanitar in interes propriu, sistem care in starea curenta le este foarte profitabil, sint si citiva medici carora chiar le pasa, care incearca sa ajute si dezinteresati. Acestia sint insa exceptiile. Acei putini care salveaza onoarea profesiei.

duminică, decembrie 04, 2005

The Economist - Outsourcing - Romania

Citat din numarul din 1 Dec 2005 al The Economist, in articolul The rise of nearshoring -- outsourcing in eastern Europe:
Romanians largely "still don't get it -- they smoke in client meetings and cite official corruption as a competitive advantage," he says. That's a pity: in eCODE's comparative analyses, Romania is the most multilingual country in Europe after the Netherlands for potential business-process outsourcers and it can also demonstrate above-average IT skills.

vineri, septembrie 23, 2005

O lichea

Asta este concluzia la care repede ajungi ascultind discutia Andreei Pora cu Cosmin Gusa la Radio Mix, in noua versiune a emisiunii Romania la Raport (www.infomix.ro). Arunca cu afirmatii fara acoperire in stinga si in dreapta cu o nonsalanta descumpanitoare. Un individ care chiar crede ca poti spune orice atit timp cit o faci cu suficient de mult aplomb. Dovezi? Hai domne' sa nu ne pierdem timpul cu mizilicuri. Megaloman. La un moment dat vorbea despre sine in postura de viitor ministru, si nu o facea cu autoironie. Sa ne fereasca Dumnezeu!

Dar ceea ce a pus capac la toate a fost faptul ca s-a folosit de ocazie sa o atace pe Monica Macovei, bineinteles in stilul propriu cu vorbe aruncate in vint. Pozitia fata de reformele doamnei Macovei reprezinta testul cu turnesol al scenei politice romanesti.

Nu este nici o mirare ca intii s-a aciuit la PSD, acest partid atrage asemenea caractere precum hirtia de muste. Ponta, Corlatean si altii asemena au inghesiut scena prea mult pentru cit poate suporta Gusa. De unde si plecarea sa la PD unde spera o cariera mai rapida. Bine ca Basescu s-a descotorosit de el la timp.

Scena politica este si asa destul de tulbure ca sa merite astfel de personaje sa fie bagate in seama.